Blogu` la doctori

16 decembrie, 2008

Curs Morfopat

Categorisit la Facultate — Gabriel @ 1:31 pm
Tags: , ,

MORFOPAT                                                                                                       8.12.2008

CURS … fara numar, fara numar, fara numar…

 

“Aceasta este o pagina, de fapt o fila (foaie, 2 pagini) pe care o voi rupe, o voi mototoli si o voi arunca pentru ca nu-mi place cum tine cursul tanti asta care vine si citeste de pe foi (Femeieeee, asta pot sa fac si eu!!!). Daca tot citeste de pe foi, nu inteleg ce pretentii mai are sa-i vina lumea la curs (probabil ca nu prea vine si d-asta face prezenta; ne obliga sa venim ca sa-si umple ea amfiteatrul). Nu inteleg cum unii pot fi asa plictisitori… o fi greu??? Pot si eu sa tin cursul asta. 

“Trebuie sa ne ducem programa la sfarsit, chiar cu riscul ca va plictisesc!” wtf?!?!?! Ceva de genu` “prefer sa tin niste cursuri din care nu intelegeti nimic si care ma plictisesc chiar si pe mine”.”

(citat din ultimul meu curs de Morfopat)

 

Poate cel mai plictisitor si mai neinteresant curs din acest an pentru mine este cel de Morfopatologie. Si nu prin materia prezentata, care de altfel mi se pare destul de ok, ci mai ales prin modul absolut caraghios de tinere a cursului. Doamna doctor in speta are pretentia sa venim la ora 8:00, in fiecare zi de luni, si sa o ascultam cu mare atentie cum citeste de pe niste foi. Macar de ne-ar da si noua acele foi sa le xeroxam si sa nu ne mai doara mainile de cat scriem (sunt cam cele mai lungi cursuri de anul asta – minim 8 pagini fiecare :| ). Pauze in timpul cursului nu prea exista, dar in schimb este foarte atenta la toti studentii care din greseala se cufunda intr-un somn adanc cu capul pe banca!

Partea frumoasa ar fi ca desi face prezenta cam la fiecare curs, la sfarsitul semestrului, daca ai +1 la prezente primesti un punct in plus la nota de la examen. :D

Ii urez Sarbatori Fericite doamnei doctor si sper ca Mosu` sa-i aduca in dar un manual de utilizare a programului aluia…PowerPoint parca ii zice!

Bloguieşte pe WordPress.com.