Astazi la lp-ul de semio am asistat la o faza foarte tare, frate! Printre pacientii noi, o tanara de 26 de ani care printre altele avea si silicoane! 
Vine doamna doctor, incepem sa discutam cazul, o pune pe pacienta sa se dezbrace ca sa putem admira si noi “bijuteriile”. Trebuie sa recunosc ca treaba nu era una foarte buna, dar astea sunt detalii. Printre noi, un rezident pe care nu-l mai intrezarisem prin spital pana atunci, vine sa se holbeze si el. Stiinta medicala din capul lui, il face sa o roage pe pacienta “sa faca asa” – adica sa-si apropie sanii. Bineinteles ca vine intrebarea fireasca, pusa de doamna doctor: “Dar domnule doctor, de ce i-ati zis sa faca asta?”. Raspunsul vine cu o incercare de explicatie, cum ca ar exista un semn prin care poti sa-ti dai seama daca o tanti are sau nu silicoane (de parca nu stia toata sectia ca la salonul 6 este o pacienta cu silicoane, si treaba asta trebuia verificata…printr-un semn), si anume linia supero-mediala a sanilor care nu stiu cum ar trebui sa arate. Dupa aceasta explicatie incompleta si incoerenta, se aude din nou: “Ia mai faceti o data asa!”. Pacienta se conformeaza, noi ne uitam unul la altul (a se citi cand la unul, cand la altul 
). Din partea doamnei doctor vine o alta intrebare, fireasca dupa parerea mea: “Dar are vreo relevanta acest semn, domnule doctor?”. Si acum intervine mitocania in discutie! Raspunsul care ne-a lasat cam pe toti cu gura cascata: “Pentru noi, ca doctori, nu, dar ca barbati…!”.
Am iesit dupa cateva minute din salon si bineinteles ca au inceput discutiile si remarcile fetelor: “Ce nesimtit! Idiot! Cum poti sa spui asa ceva?” etc.
Chiar?! Cum poti sa zici asa ceva de fata cu pacienta?
